Crăciunul în Moldova: când e pe stil vechi și nou, tradiții, superstiții și onomastică

Semnificația religioasă

Pentru Biserică, Crăciunul nu este doar o amintire istorică. În pastorala de Crăciun a Mitropolitului Vladimir se spune că Nașterea Domnului este „taina mântuirii noastre, a venirii lui Dumnezeu în lume”: Fiul lui Dumnezeu Se face Om, ca pe om să-l ridice din întunericul păcatului. Pruncul născut în peștera din Betleem este, în învățătura ortodoxă, „Dumnezeu adevărat și Om adevărat”.

Aceeași pastorală amintește că sărbătoarea „nu este doar o pricină de mese bogate și daruri, ci o chemare la renaștere sufletească”. Credincioșii sunt îndemnați să meargă la Sfânta Liturghie, să se împărtășească, să se împace cu cei care le-au greșit și să-i ajute pe cei în lipsuri.

Nașterea Domnului este una dintre cele 12 sărbători împărătești și este precedată de un post de 40 de zile, Postul Crăciunului, notează Moldpres. Potrivit istoriei sărbătorii publicate pe CrestinOrtodox.ro, în Răsărit Nașterea și Botezul Domnului s-au sărbătorit la început împreună, pe 6 ianuarie. Data de 25 decembrie a început să fie adoptată în Răsărit spre sfârșitul secolului IV, la Antiohia și Constantinopol. Tot de atunci vine ajunul, ziua de post dinaintea praznicului. Tot în ajun, preoții și cântăreții umblau, „ca și azi”, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, ca să vestească sărbătoarea. Din ziua de Crăciun și până în ajunul Bobotezei, rânduiala Bisericii nu prevede plecarea genunchilor.

Tradiții în Moldova

Ajunul

Ajunul este ziua dinaintea Crăciunului: 6 ianuarie pentru cei de stil vechi, 24 decembrie pentru cei de stil nou. În ajun se împodobește bradul și se pregătesc darurile, iar copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun, care, cum spune tradiția citată de Moldpres, „va intra pe hornul sobei cu desaga plină de cadouri”.

Un obicei vechi de la noi sunt colăceii (Crăciuneii). În ajun, femeile coc bucăți de aluat în formă de opt neterminat și le agață pe perete, lângă icoane. Acolo stau până la echinocțiul de primăvară. Când bărbatul iese la arat, după prima brazdă rupe colăcelul în trei: o bucată o pune sub brazdă, una o dă animalelor, iar pe a treia o mănâncă el. În unele sate, în seara de ajun se aprindea un rug din bușteni, pentru „păstrarea luminii” în cea mai lungă noapte, scrie Moldpres, deși azi obiceiul îl mai țin puțini.

Biserica păstrează și „mersul cu icoana”: preoții satului umblă cu icoana Nașterii Domnului și binecuvântează casele, gospodăriile și oamenii.

Colindatul și Steaua

Colindatul este obiceiul principal. După etnograful Varvara Buzilă, satele începeau pregătirea încă de la Sfântul Andrei, „Capul de Iarnă”: atunci se adunau cetele și se repetau colindele. Se colindă până la Sfântul Ioan Botezătorul, iar în restul anului, după tradiție, nu se colindă.

În ziua de ajun ies întâi cei mai mici, până la șapte ani, care merg la vecini, la nănași și la bunici. Pe la amiază merg copiii mai mari, cu „Dom, Dom să-nălțăm, gazdele să colindăm...”. Spre seară ies adolescenții, iar seara flăcăii. Ceata mare, a flăcăilor, numită și ceata Moșului, trebuia să colinde toți gospodarii, iar dacă ocolea o casă, gazdele se puteau supăra. Din banii strânși, flăcăii săpau sau plăteau o fântână pentru sat. După miezul nopții colindau și oamenii căsătoriți, care au păstrat cele mai vechi colinde.

Copiii merg și cu Steaua. Ei poartă o stea cu icoana Pruncului Iisus în mijloc, care amintește de steaua ce i-a călăuzit pe magi, și încep de obicei cu „Steaua sus răsare”. Gazdele le dau colaci mari flăcăilor și colaci mai mici, hulubi, nuci și bomboane copiilor, scrie Moldpres.

Ziua de Crăciun și masa

Dimineața de Crăciun începe la biserică, la Sfânta Liturghie. La prânz, familia se adună la masa de sărbătoare, iar gospodinele coc cozonaci și Crăciunei. Crăciunul rămâne, înainte de toate, o sărbătoare de familie, centrată pe rugăciune și bucuria Nașterii Mântuitorului. În tradiția populară românească adunată de folcloriști, masa din ajun este de post și, pe alocuri, se spune că trebuie să aibă douăsprezece feluri de bucate, după numărul Apostolilor de la Cina cea de Taină (CrestinOrtodox.ro).

Ce nu e bine să faci: credințe populare

Credințele de mai jos sunt superstiții din popor, culese de folcloriști și publicate pe CrestinOrtodox.ro. Ele diferă de la o zonă la alta și nu sunt reguli bisericești.

• Să nu te cerți. În popor se spune că de la ajun până după sărbători fiecare trebuie să trăiască în pace cu cei din jur. Cine caută ceartă „va fi ocărât” tot anul, iar cine lovește pe cineva va face bube.
• Să nu dai cu împrumut în ajun. Se crede că cel care dă ceva din casă în ziua de ajun „își dă din casă tot norocul”, iar cine împrumută foc își aduce supărare și pagubă.
• Să aduci acasă lucrurile împrumutate. Gospodarii își strângeau înainte de ajun tot ce dăduseră cu împrumut, ca sărbătorile să găsească lucrurile acasă.
• Să nu mănânci până la binecuvântarea mesei. În unele părți se spune că în ziua de ajun nimeni nu mănâncă până nu sfințește preotul masa.
• Să nu scoți gunoiul afară. Pe alocuri, casa se mătura seara, dar gunoiul nu se arunca afară, ca să nu iasă norocul din casă.
• Să nu asculți animalele în noaptea de Crăciun. O credință veche spune că în această noapte boii vorbesc despre Hristos, Care S-a născut în ieslea lor, dar nu e bine ca omul să-i asculte.

Biserica privește altfel aceste lucruri. Un articol despre sărbători în credința populară și în cea a Bisericii, publicat tot pe CrestinOrtodox.ro, numește „concepție greșită” ideea din popor că sfinții sau sărbătorile pedepsesc cu boli sau necazuri. Același text amintește că în imaginarul popular Crăciunul a devenit chiar un personaj, Moș Crăciun, stăpânul staulului unde S-a născut Mântuitorul, cu soția lui, Crăciuneasa. Pentru Biserică, rostul sărbătorii este rugăciunea, împăcarea și milostenia, nu ferirea de ghinion.

Cine își serbează onomastica

De Crăciun își serbează ziua numelui cei care poartă numele Cristi, Cristian, Cristina, Cristiana și formele derivate din ele. Un preot explică pe Doxologia că aceste nume se serbează „cel mai adesea la Crăciun, cu trimitere la numele de creștin ca urmaș al lui Hristos”. Tot el precizează că pentru Cristina potrivită este și ziua Sfintei Mari Mucenițe Hristina, 24 iulie, fiindcă Cristina și Hristina sunt același nume, transliterat diferit din greacă.

Câteva urări scurte:

• „Hristos S-a născut! Crăciun fericit și sărbători binecuvântate!”
• „La mulți ani, Cristian! Să ai un Crăciun liniștit, cu cei dragi aproape.”
• „La mulți ani, Cristina! Lumina Nașterii Domnului să-ți umple casa de pace și bucurie.”

Pentru cei din diaspora, Mitropolitul Vladimir îi îndeamnă în pastorala sa să păstreze „credința ortodoxă, limba și datinile moștenite din părinți” și, dacă pot, să vină acasă măcar la sfintele sărbători.