Paștele Blajinilor: când e, tradiții, cine sunt blajinii și cum pomenești morții

Ministerul Culturii trece „Paștele Blajinilor, împreună cu toate practicile și reprezentările asociate acestuia” în lista patrimoniului cultural imaterial, la obiceiurile ciclului de primăvară-vară.

Semnificația religioasă

Duminica Tomii este a doua duminică după Înviere. Mitropolia Moldovei amintește Evanghelia zilei: la opt zile după Înviere, Hristos li S-a arătat din nou ucenicilor, iar Apostolul Toma, care nu crezuse, L-a văzut și a crezut. La Liturghia din această duminică, Mitropolitul Vladimir a făcut, la ectenia pentru adormiți, pomenirea celor adormiți „întru nădejdea învierii și a vieții de veci”.

De ce se pomenesc morții abia acum? Arhimandritul Mihail Daniliuc explică pe Doxologia că Săptămâna Luminată, de după Paști, este „o singură zi de praznic prelungită în lumină”. În aceste zile nu se fac parastase. Nu pentru că Biserica i-ar uita pe cei adormiți, ci pentru că îi încredințează luminii Învierii. Abia după Săptămâna Luminată vine vremea pomenirii la morminte.

Părintele Dimitrie I. Balaur scrie pe CrestinOrtodox.ro că oamenii vin la morminte ca să împartă cu cei adormiți bucuria Învierii. Temelia sărbătorii este „credința unită cu nădejdea” învierii de obște. De aceea pomenirea se face cu bucurie: preoții slujesc în veșmintele luminoase de Paști, care amintesc de hainele albe ale îngerilor de la mormântul lui Hristos.

Ce spune Biserica despre mesele la morminte

Doxologia arată că, în forma ei curată, tradiția poate fi primită de Biserică dacă păstrează esențialul: „rugăciunea, sobrietatea și milostenia”. Pe de altă parte, „mesele întinse pe morminte, zgomotul, băutura excesivă sau dorința de a impresiona prin daruri bogate sunt abateri de la sensul autentic al pomenirii”. Cei adormiți au nevoie de rugăciune și de milostenie făcută cu discreție.

Același lucru l-a spus pentru Moldpres preotul Octavian Moșin: ziua „trebuie trăită în liniște și reculegere”, iar „adevărata pomană nu se măsoară în daruri scumpe, ci în intenția cu care sunt oferite”.

Cine sunt „blajinii”

Cuvântul vine din slavonul „blajenîi”, adică blând, bun, cuvios, explică Radio Chișinău. În credința populară, blajinii (numiți și rohmani sau rocmani) sunt printre cei dintâi oameni de pe pământ. Sunt blânzi, nu pot face rău, postesc și se roagă pentru cei vii.

Se spune că trăiesc dincolo de lumea văzută, acolo unde se varsă Apa Sâmbetei, pe Ostroavele Albe. Bărbații stau departe de femeile lor și se întâlnesc cu ele doar 30 de zile pe an. Deși sunt virtuoși, nu știu să socotească data Paștelui. De aceea oamenii aruncă pe apă curgătoare coji de ouă roșii, ca vestea să ajungă la ei. Vestea ajunge însă cu întârziere, abia în Duminica Tomii, de unde și „Paștele lor”.

Alte legende spun că blajinii sunt sufletele pruncilor morți nebotezați. Sau că sunt urmașii celor care n-au apucat să treacă marea când Moise a despărțit apele. Ori că țin pe umeri stâlpii pământului.

Biserica privește altfel aceste povești. Doxologia scrie că imaginea blajinilor care află de Paști prin cojile de ouă „nu aparține învățăturii Bisericii” și vine dintr-un strat vechi, precreștin.

Tradiții în Moldova

Pregătirile încep cu câteva zile înainte. Femeile și copiii merg la cimitir, smulg buruienile, adună țărâna pe morminte, vopsesc sau văruiesc crucile. Unii sădesc liliac pe morminte. Acasă se înroșesc din nou ouă, „pentru Blajini”, și se coc pască, cozonac și colaci.

În ziua sărbătorii, oamenii merg întâi la slujbă, apoi la cimitir. Moldpres descrie obiceiul: fiecare femeie aduce un prosop strâns la un capăt și legat cu o lumânare, pe care îl dă preotului care citește pomelnicele. La cimitir se face o slujbă de pomenire pentru toți, apoi preotul trece pe la fiecare mormânt.

Gospodina întinde pe mormânt un ștergar alb. Pune pe el colaci, pască, cozonac, câte un ou roșu și lumânări, tămâiază mormântul și așteaptă cu pomelnicul în mână. După pomenire, se dau de pomană celor de față, mai ales copiilor și celor nevoiași, ouă roșii, pască și cozonac, fiecare cu o lumânare aprinsă.

Nu se pomenesc doar rudele apropiate, ci tot neamul strămoșilor: „Uitații, Neștiuții, Albii”. Femeile au grijă și de mormintele străinilor care nu mai au pe nimeni să-i pomenească.

Obiceiul diferă de la loc la loc. Potrivit CrestinOrtodox.ro, la Botoșani bătrânii dădeau de-a dura ouă roșii în amintirea blajinilor, iar în Bucovina oamenii mâncau la iarbă verde și lăsau să cadă firimituri pe pământ, întru pomenirea morților. În Chișinău, în 2026, Primăria a anunțat transport public în regim special spre cimitire, gratuit pe rutele de autobuz 27 C și D, scrie Unimedia.

Credințe populare

Următoarele sunt credințe din popor, adunate de etnografi și presă. Nu sunt reguli ale Bisericii.

• Se crede că de Paștele Blajinilor sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncarea pregătită pentru ei și dată de pomană.
• Se spune că, dacă oamenii nu țin cu strășnicie Paștele Blajinilor, nu le mai rodesc ogoarele, li se îmbolnăvesc oile, iar pe ei îi dor mâinile și picioarele.
• În unele locuri, fiecare femeie aprinde o lumânare direct pe pământ. Se spune că în jurul ei se adună sufletele celor înecați.
• O legendă spune că, dacă ai pune urechea la prag în ziua lor, i-ai auzi pe blajini bucurându-se că e Paștele, dar ai rămâne surd toată viața.
• Se mai spune că blajinii se roagă pentru sufletele oamenilor și că, la sfârșitul lumii, vor lua locul oamenilor pe pământ.

Biserica nu cere nimic din toate acestea. Pentru ea, esențial este ca pomenirea să se facă prin rugăciune și milostenie.

Cum pomenești morții, practic

1. Începe cu biserica. Doxologia arată că „adevărata pomenire începe în biserică, la Sfânta Liturghie”. Du pomelnicul cu numele celor adormiți, ca să fie pomeniți la slujbă.
2. Pregătește mormântul din timp. Curăță-l cu câteva zile înainte, ca în ziua sărbătorii să rămână timp pentru rugăciune.
3. La mormânt, roagă-te în liniște. Aprinde o lumânare și cheamă preotul să facă pomenirea, dacă poți.
4. Dă pomana cu discreție. Ouăle roșii, pasca și cozonacul se împart, după obicei, celor nevoiași. Preotul Octavian Moșin spune că darul trebuie să fie „din inimă, oferit cu smerenie și dragoste, cu gândul la cei care au nevoie cu adevărat”.
5. Fără petrecere la cimitir. Doxologia numește mesele întinse pe morminte, zgomotul și băutura excesivă „abateri de la sensul autentic al pomenirii”.
6. Dacă nu poți ajunge la cimitir. În 2020, când pomenirea s-a ținut în pandemie, Mitropolia Basarabiei le-a cerut celor care nu puteau veni să se roage, „să aprindă o lumânare, sau să facă milostenie (pomană) de la casele lor”. Sfatul rămâne valabil și pentru cei plecați departe.