Sfântul Andrei: tradiții, ce nu e bine să faci și cine își serbează onomastica

Semnificația religioasă

Andrei s-a născut în Betsaida, un mic oraș pescăresc de pe malul Mării Galileii. Era fiul pescarului Iona și fratele lui Simon Petru. Numele lui înseamnă „curajosul”, „bărbătescul”.

A fost întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Când Ioan L-a arătat pe Iisus și a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu”, Andrei L-a urmat. De aceea Biserica îl numește „cel Întâi chemat”: deși Petru apare primul în listele Apostolilor, Andrei a fost chemat înaintea lui.

După Pogorârea Duhului Sfânt, a propovăduit în Pont, Bitinia, Tracia și Sciția, adică și în Dobrogea de astăzi. Doxologia amintește mărturiile Sfântului Ipolit, ale lui Origen și ale lui Eusebiu de Cezareea despre această misiune. Pentru că a adus Evanghelia strămoșilor daco-romani, el este numit „Apostolul românilor” și „încreștinătorul neamului românesc”.

A murit ca mucenic la Patras, în Grecia, răstignit pe o cruce în formă de X, numită azi „Crucea Sfântului Andrei”. Tradiția spune că nu s-a socotit vrednic să fie răstignit la fel ca Domnul său. Biserica îl pomenește de două ori pe an: la 30 noiembrie (mucenicia) și la 26 septembrie (mutarea moaștelor).

În Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Sinod l-a proclamat în 1997 Ocrotitorul României, iar din 2001 ziua lui este sărbătoare bisericească națională.

Tradiții în Moldova

În calendarul popular, ziua se numește Sântandrei sau „Andrei Cap-de-iarnă”. Ea deschide sărbătorile de iarnă, care continuă cu Sfântul Nicolae și se încheie la Bobotează. Ministerul Culturii al Republicii Moldova a trecut „Sf. Andrei – Cap de iarnă” în lista patrimoniului cultural imaterial, împreună cu practicile de ghicit și premaritale asociate, între care „Păzitul usturoiului”.

La biserică

Credincioșii merg la Sfânta Liturghie. În decembrie 2025, Mitropolia Basarabiei a adus pentru prima dată în Republica Moldova moaștele Sfântului Apostol Andrei, de la Catedrala Arhiepiscopală din Galați, la Durlești, unde lăcașul cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” și-a serbat atunci hramul. Mitropolia Moldovei a prăznuit sfântul, între altele, la Mănăstirea Hagimus.

Usturoiul și noaptea strigoilor

În credința populară, noaptea din ajun este „Noaptea strigoilor”. Se spune că atunci se ridică hotarul dintre lumea văzută și cea nevăzută. Strigoii, spiritele celor morți care nu și-au găsit liniștea, dar și „strigoii vii”, ar umbla să fure mana vacilor, mințile oamenilor și rodul livezilor.

De aceea, gospodinele ung cu usturoi pisat ușile, ferestrele, porțile și grajdurile. Unii mănâncă usturoi sau se ung cu el pe frunte, piept și încheieturi. În multe case se aprinde candela la icoane, iar animalelor li se pune busuioc sfințit în hrană și agheasmă în apă.

Păzitul usturoiului

În satele Moldovei istorice (de pildă, în Colinele Tutovei, până la începutul secolului XX), tinerii se adunau în ajun într-o casă mai mare, cu ușile și ferestrele unse cu usturoi. Fiecare fată aducea căpățâni de usturoi, puse într-o covată și păzite de o bătrână, la lumina lumânării. Se spuneau povești, se cânta și se mânca: dovleac fiert, plăcintă de dovleac, „turta lupului” cu usturoi, colac și vin. Băieții încercau să fure usturoiul. Dimineața, tinerii jucau hora cu covata în ogradă. Usturoiul păzit era ținut la icoană și folosit peste an ca leac.

Tot în Moldova, ca oamenii să fie apărați de strigoi, se bea covașă: o băutură din terci sau turte de mălai amestecate cu apă, lăsată la fermentat și băută în ziua sfântului.

Etnografii notează că la românii din Transnistria exista și „Bocetul Andreiului”: fetele făceau o păpușă din cârpe, numită Andreiu, și o jeleau, ca semn al anului vechi care se încheie.

Grâul pus la încolțit

În noaptea Sfântului Andrei se seamănă boabe de grâu în vase mici. Se crede că, așa cum va arăta grâul la Crăciun, așa va fi și recolta din anul care vine. La fel se pun în apă crenguțe de vișin: dacă înfloresc până la Crăciun, anul va fi bogat. În unele locuri se lasă 12 cepe în pod, câte una pentru fiecare lună.

Ghicitul ursitei

Fetele nemăritate încearcă să-și afle ursitul. Pun busuioc sfințit sub pernă, ca să-l viseze. Se uită într-o oglindă, între două lumânări, până „văd” chipul viitorului soț. Toarnă plumb sau cositor topit în apă și ghicesc după forma lui. La miezul nopții privesc într-un pahar cu apă neîncepută în care lasă să cadă o verighetă. Unele fete plantau usturoiul păzit într-o ladă cu pământ: dacă răsăreau frumos toți cățeii, era semn bun.

Ce nu e bine să faci – credințe populare

Acestea sunt superstiții din popor, nu rânduieli ale Bisericii. Le redăm așa cum le-au consemnat etnografii:

• În popor se spune că de Sfântul Andrei nu e bine să mături și să arunci ceva afară din casă, ca lupii să nu-ți mănânce vitele.
• Se crede că în această zi nu e bine să lucrezi în gospodărie, ca fiarele să nu atace animalele.
• Nu se lasă afară coase sau limbi de meliță: se spune că strigoii le iau și se bat cu ele la hotare.
• Femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos și scot cenușa din sobă, ca strigoii să nu-și facă adăpost acolo. Unii aruncă firimituri de pâine prin curte, ca duhurile să nu intre în casă după mâncare.
• Se spune că în noaptea aceasta lupii vorbesc, iar cine îi aude pățește rău.
• Până la Crăciun, femeile nu mai țes și nu mai torc, ca să nu o supere pe Maica Domnului, spune credința populară.
• Dacă cineva fura usturoiul păzit, se credea că vine o nenorocire.
• Vremea din noapte arată iarna: senin și cald înseamnă iarnă blândă; ninsoare, ploaie sau cer întunecat, iarnă cu troiene.

Ce spune Biserica. Ziarul Lumina, cotidianul Patriarhiei Române, scrie că aceste credințe vin din vremuri dinainte de creștinism și s-au lipit de ziua sfântului doar pentru că ea cade la început de iarnă. Este „păcat să credem” că Sfântul Andrei e stăpânul fiarelor sau că el lasă strigoii să umble. Creștinii se știu apărați de îngeri, iar duhurile rele „nu le pot face rău celor cu credință tare”. Pentru Biserică, ziua este praznicul unui Apostol, nu o noapte a fricii.

Cine își serbează onomastica

De Sfântul Andrei își serbează ziua numelui toți cei care se numesc Andrei, Andreea sau poartă nume derivate din el. Numele vine din grecescul Andreas și înseamnă bărbăție, curaj, neînfricare.

Câteva urări scurte:

• „La mulți ani, Andrei! Sfântul Apostol Andrei să te ocrotească și să-ți dea curaj în tot ce faci.”
• „La mulți ani, Andreea! Multă sănătate, liniște în casă și bucurii cât grâul de verde.”
• „Fie ca ocrotitorul tău să-ți lumineze calea și să-ți aducă un an bogat. La mulți ani!”