Abonamente și contracte: cum renunți și ce penalități sunt legale

Pe scurt: la un abonament (sală de sport, cursuri, internet, televiziune, aplicații, livrări periodice) poți, de regulă, să renunți. Cât te costă depinde de contract, dar contractul nu poate conține clauze abuzive: o penalitate disproporționată, prelungirea automată pe ani întregi fără drept de ieșire, banii reținuți pentru servicii pe care nu le mai primești. Dacă ai încheiat contractul online sau acasă la tine, ai în plus 14 zile să renunți fără motiv. Anunți rezilierea în scris și păstrezi dovada. Regulile sunt în Codul civil și în Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor.

Când poți renunța la un abonament

• Oricând, la serviciile de calitate corespunzătoare: Legea nr. 105/2003 (art. 21 alin. (3)) îți permite să reziliezi oricând un contract de prestare de servicii, plătind partea din serviciu prestată până când firma primește anunțul tău. Regula se aplică dacă contractul nu prevede altfel, de aceea contează ce ai semnat.
• Contractele pe durată nedeterminată: oricare parte poate rezilia printr-un preaviz rezonabil. Legea prezumă că e rezonabil intervalul dintre două plăți sau prestații, de exemplu o lună la un abonament lunar (Codul civil, art. 1085).
• În 14 zile, fără motiv, dacă ai încheiat contractul la distanță (online, la telefon) sau în afara sediului firmei. Termenul curge de a doua zi după încheierea contractului (Codul civil, art. 1060). Dacă ai cerut ca serviciul să înceapă în aceste 14 zile, plătești partea deja folosită (art. 1064 alin. (6)). Detalii în ghidul despre dreptul de retur fără motiv.
• Când firma nu-și respectă obligațiile (sala e închisă, internetul nu merge, cursul nu are loc): ai drepturile pentru servicii prost prestate, inclusiv reducerea prețului sau banii înapoi. Vezi ghidul Servicii prost prestate: ce poți cere.

Ce penalități și clauze sunt abuzive

O clauză pe care nu ai negociat-o și care te dezavantajează considerabil este abuzivă (Codul civil, art. 1072). Codul civil enumeră clauzele considerate abuzive în contractele cu consumatorii. Printre ele (art. 1077 și 1078):

• penalitatea disproporționată față de prejudiciul real al firmei, cerută consumatorului care nu-și execută obligația;
• dreptul firmei să păstreze banii plătiți dacă renunți, fără ca tu să primești o compensație echivalentă dacă renunță ea;
• dreptul firmei să rezilieze când vrea, fără ca tu să ai același drept, sau să păstreze banii pentru servicii pe care nu ți le-a mai dat când ea reziliază;
• prelungirea automată a contractului dacă termenul în care trebuie să spui „nu” e excesiv de devreme;
• prelungirea cu mai mult de un an a termenului inițial sau a reînnoirilor, cu excepția cazului în care poți ieși oricând cu un preaviz de cel mult 30 de zile;
• un preaviz pentru firmă mai scurt decât cel cerut ție;
• o sarcină excesivă la rezilierea unui contract pe termen nedeterminat;
• modificarea unilaterală a prețului sau a condițiilor fără un motiv întemeiat scris în contract, sau fără să ai dreptul să reziliezi;
• clauze cu care nu ai avut posibilitatea reală să te familiarizezi înainte să semnezi;
• limitarea dreptului tău de a merge în instanță.

Lista din lege nu e completă: și alte clauze pot fi declarate abuzive. Clauza abuzivă este lovită de nulitate, deci nu produce efecte. Inspectoratul pentru protecția consumatorilor controlează clauzele abuzive la sesizarea ta și poate da firma în judecată pentru anularea lor (Legea nr. 105/2003, art. 37). Și tu poți cere instanței să constate nulitatea clauzei.